Armele secrete ale puterii (politice): manipularea și dezinformarea

Armele secrete ale puterii (politice) – Noam Chomsky este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT), una din figurile proeminente ale culturii mondiale și potrivit “Arts and Humanities Citation Index din 1992”, cel mai citat autor și savant în viață, ale cărui critici constante la adresa politicii externe imperialiste americane, au născut extreme de multe controverse.

În anul 1988, împreună cu Edward S Herman, profesor emerit în finanțe la Wharton School of the University of Pennsylvania a scris cartea Manufacturing Consens: The Political Economy of the Mass-Media, în care și-a expus în mod strălucit crezul său de “anarho-sindicalist” și militant neobosit de stânga.

Astfel, Noam Chomsky a analizat, identificat și a explicat într-o formulare accesibilă, pe înțelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică aflată în criză de legimitate și pe care el le numește “strategii ale diversiunii”. Sintetizarea acestora a dus la ceea ce mulți numesc “Decalogul Chomsky” și care se dorește a fi un minighid al acțiunilor întreprinse de orice Putere Politică.

Armele secrete ale puterii (politice)

1. Poporul trebuie să aibă în permanență mintea ocupată cu orice altceva decât cu adevaratele lui probleme.

În acest sens, se acționează în permanență prin comutarea atenției de la problemele sociale reale, către subiecte minore, nesemnificative, dar cu impact emoțional mare.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii

Pentru aceasta, sunt inventate amenințări false, sau sunt create artificial probleme grave, care îngrijorează și angajează în mod real opinia publică, după care tot ei le oferă soluțiile “salvatoare”

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parțial asumată) și “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamență preocupat pentru ameliorarea condițiilor tot mai sumbre ale viitorului.

Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. Astfel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în câteva etape eșalonate, conform unui program dinainte anunțat.

4. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău, este tot pentru binele său.

Ideea de bază a acestei strategii este obținerea acordului de moment al poporului pentru măsurile economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea și acceptă tot, daca e prevenit și amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.

Guvernanții se adresează oamenilor ca și cum ar avea cu toții o gândire puerilă. Prin această tehnică se dorește direcționarea mulțimilor spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziție la intoxicări informaționale.

6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acționeze sub impulsul emoțiilor.

Ideea este de a face tot timpul apel la sentimente și la reacții instinctuale, nu la rațiune. Se urmărește încurajarea reacțiilor emoționale, pentru că sunt cel mai ușor de manipulat.

7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să-i ocupe timpul și să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare.

Sistemul de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în ignoranță și de a manipula opiniile colective în direcția dorită.

8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă.

Esențială în acest sens este încurajarea financiară a acelor mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl țin legat de emisiuni și seriale vulgare, care trag inteligența în jos, până la limita anihilării.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul gregar

Cele mai bune acțiuni în acest sens sunt: stimularea sentimentului individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă și sunt ușor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare

Aceasta înseamnă să se facă apel la toate cuceririle științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. Simultan, este necesară discreditarea acestor cunoștințe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare.

Aceste strategii ale diversiunii au funcționat din plin în perioada comunistă în țara noastră, iar dacă ele au fost sistate, ori dimpotrivă, s-au acutizat dupa 1989, rămân la aprecierea, experiența și înțelegerea fiecărui individ care trăiește într-o societate liberă și democrată.

Partajează cu încredere

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: