Corectitudinea politică – ideologia care distruge libertatea de exprimare și libertatea conștiintei umane

Corectitudine politică sau fascism deghizat?

“Corectitudinea politică” este ideologia oficială a Uniunii Europene, așa cum dogmele marxist-leniniste reprezentau fundamentul ideologic al Uniunii Sovietice. În ciuda numelui, Corectitudinea Politică este o ideologie de factură totalitară – în care individul este subordonat în mod absolut Statului, prin conduite și reguli aparent etice!

Paradoxul

Deși se pretinde a fi o morală egalitaristă, corectitudinea politică (CP) se remarcă prin împărțirea oamenilor în grupuri pe criterii de sex, religie și etnie prin tratamentul diferențiat aplicat acestora. În general, grupurile considerate “minoritare” sunt avantajate în dauna majorității. Unul dintre organismele responsabile de implementarea acestei ideologii în România este așa-zisul Consiliu Național de Combatere a Discriminării. Rolul CNCD-ului este acela de a decide când o persoană sau un grup de persoane încalcă ideologia oficială, dând diverse sancțiuni de ordin pecuniar (amenzi). Corectitudinea politică este dogmă oficială; noua ideologie morală care ni se bagă pe gât non-stop. Corectitudinea este extrem de ostilă ideii de libertate individuală, susținând implicarea deplină a statului în viața indivizilor; prin acesta, CP este o dogmă TOTALITARISTĂ! Bineînțeles, corectitudinea politică e plină de contradicții și stupizenii; totul în jurul ei plutește într-un ocean de ipocrizie și bigotism (habotnicie, dogmă)!

Pervertirea Limbajului

La origine, “discriminare” însemnă a discerne, a face distincție, a separa, a distinge. În momentul de față, ideologii corectitudinii politice i-au dat un cu totul alt sens: și anume, a discrimina înseamnă a îți exprima opinii nefavorabile (de fapt, incorecte politic, în contradicție cu dogmele oficiale) despre un grup arbitrar de oameni sau despre o anumita atitudine, un anumit comportament etc. De exemplu, dacă spui că homosexualitatea e un păcat, comiți un act de „discriminare”, deoarece din punctul de vedere al moralei CP, homosexualitatea e un lucru bun. Însă, dacă spui că fumatul trebuie interzis, că angajații care fumează trebuie concendiați sau forțați să se lase de fumat, că alcoolul dăunează grav sănătății și cei care beau sunt niște porci, nu comiți un act de discriminare, deoarece tutunul și alcoolul sunt incorecte politic!

Una din trăsăturile fundamentale ale CP o reprezintă pervertirea limbajului exact ca în filmul/cartea „1984”. Câteva exemple simple: „animal de casă” a devenit „animal de companie”; „câinii străzii” sunt „câini comunitari”; „soțul/soția” a devenit „partener”; „forțele de opresiune”(poliție, jandarmerie etc.) au devenit „forțe de ordine”; „țiganii” au devenit „membri ai comunității rrome”; „dușmanii poporului” (de ex. criticii CP) sunt acum „rasiștii, xenofobii, extremiștii, antisemiții, discriminatorii, homofobii, ultranaționaliștii, tradiționaliștii” etc.

Comportamentul „responsabil”

Corectitudinea politică insistă foarte mult asupra a ceea ce numește „comportament responsabil” prin aceasta, amestecându-se în sfera vieții private mult mai mult decât o făcea moralitatea tradițională. Nenumărate noi reguli au fost impuse de stat și de organizații private. Să ne gândim doar la regulile pentru fumatori, de exemplu, tratați din ce în ce mai clar, drept niște paria ai societății. Desigur, e o dovadă de ipocrizie crasă pentru o ideologie care pretinde că oamenii nu trebuie „discriminați” sub nici o formă! Dar, firește, fumătorii, nu-i așa, se expun unui „risc la sănătate” și îi expun și pe cei din jur. Bineînțeles, doar dogmaticii CP au calificarea să spună ce comportament e „riscant” (sau rău în viziunea lor) și care nu e.

Noua Inchiziție

Această frenezie a reglementării ne amintește de „vremurile bune” ale Inchiziției. Desigur, limbajul e diferit: intervenția statului în viața privata se prezintă sub eufemismele de „ajutor”, „sprijin”, „combaterea extremismului” etc. Suntem bombardați de campanii pentru sănătate sau contra „discriminării”! Orice atitudine critică sau tentativă de gândire liberă este în mod automat o „prejudecată” pentru câinii de pază ai CP! Una dintre țintele corectitudinii politice, este aceea de a reglementa orice acțiune umană, înscriind-o într-un „cod de conduită”. Există coduri „deontologice” aproape pentru orice profesie sau pentru orice gen de activitate! Formalismul și artificialitatea relațiilor dintre oameni a ajuns la cote extreme!

Religia

Corectitudinea politică se bazează pe o interpretare extrem de negativă a umanității. Dealtfel, majoritatea teoriilor morale și religiilor au manifestat tendința de a denigra potențialul uman. Reprezentarea oamenilor ca niște fiare care vor fi pedespite pentru păcatele lor reapare în cele mai multe dintre religiile lumii; dar cu toate acestea, și calitățile umane erau recunoscute, și potențialul de a fi „mântuiți”. Orientarea antiumanistă a CP este însă fără nuanțe și fără salvare! Exagerarea problemelor și riscurilor de tot felul e comparabilă doar cu denigrarea capacității oamenilor de a le face față.

Siguranța Individuală sau Control Mascat ?

O obsesie a CP o reprezintă siguranța individuală. Pe altarul siguranței, trebuie jertfită orice libertate individuală! Psihoza supravegherii video, reprezintă un exemplu fundamental pentru ceea ce e corectitudinea politică și ce face ea din oameni: niște indivizi înfricoșați, fără personalitate, temători, înstrăinați!

Sexualitatea și Morala

Una din greșelile celor care critică CP, din perspectiva moralității tradiționale, este identificarea acesteia cu „libertinajul sexual”. Nimic mai fals! Corectitudinea politică este o morală în care sexul și sexualitatea sunt înfierate cu tărie! De pe alte poziții, e adevărat! Relațiile sexuale nu mai sunt condamnate direct, ci doar pentru „riscurile” lor: obsesia hărțuirii sexuale, obsesia față de abuzurile față de copii, teama irațională privind SIDA sau alte boli etc. Chiar și contraceptivele orale sunt criticate din punctul de vedere al CP: pentru posibilele efecte adverse ale pilulelor! (Inutil să mai spun că moraliștii tradiționaliști au preluat acest limbaj corect politic!). Curios și totuși nu, homosexualitatea e privită cu simpatie de CP, dar în același timp, relațiile dintre bărbați și femei sunt asociate cu violurile (cel puțin la modul simbolic)! Asta pentru că, potrivit dogmei corectitudinii politice, femeia este prin definiție o victimă în relația ei cu un bărbat!

Propovăduirea abstinenței sexuale de astăzi se bazează pe ideea CP că oamenii sunt ființe degradate și pline de perversitate. Distrugerea libertății sexuale, obținută în Occident în anii ’60 și ’70, dar pierdută în anii ’80 și ’90 nu e o „reușită” a moralității tradiționale, ci a corectitudinii politice, care a reușit să asocieze ideea de sex liber cu cea de „comportament iresponsabil”. Aici, moraliștii tradiționaliști se întâlnesc cu noii moraliști ai CP.

Corectitudinea Politică în Familie

Familia tradițională este o țintă predilectă a corectitudinii politice. E atacată din mai multe poziții. Pe de-o parte, se încearcă impunerea altor forme de „familii”: monoparentale, căsătorii între homosexuali, mai cu jumătate de gură, poligamii etc. Pe de altă parte, părinților li se ia dreptul de a-și crește copiii după cum consideră. Intervenția statului în viața și educația copiilor este tot mai mare. Numărul asistenților sociali, al psihologilor școlari a crescut exponențial în ultimii ani – iar puterea lor se mărește pe zi ce trece! În viitor, copiii nu vor mai fi crescuți în familii, ci în centre speciale! Deja, statul are dreptul să dispună arbitrar de copii, când consideră de cuviință!

Scopul ascuns și viziunea Corectitudinii Politice

Viziunea acestei dogme este cea a unui destin implacabil, în care corectitudinea politică joacă rolul de a-i avertiza pe oameni, în loc să-i îndrume. Oamenii sunt considerați ființe fără putere, care pot doar să evite să-și asume riscuri. Eroismul azi nu mai înseamnă „să-ți asumi niște riscuri” ci să „reziști la stress”! Principiul evitării riscurilor atribuie un rol minim acțiunii umane.

Opinia că nu deținem nici un control asupra vieților noastre și suntem complet iresponsabili e susținută de multe teorii „psihologice” la moda. Isteria multor femei e automat explicată prin dezechilibre hormonale. Sinuciderile tinerilor sunt asociate lui Marlyn Manson. Declinul societății este asociat influenței masoneriei. Violența este asociată jocurilor pe calculator. Societatea civilă are răspunsuri superficiale la toate problemele. Aproape orice faptă antisocială este explicată prin „abuzuri suferite în copilărie”. În stilul ăsta vom ajunge într-un nou ev-mediu, în care statul ne va încorseta în legi ca să nu ne auto-rănim, totul spre binele nostru.

Înstrăinare, Dezbinare și Control

Corectitudinea politică este o expresie a înstrăinării oamenilor și a dezagregării comunităților. Unii politicieni afirmă că viața de azi oferă mai multe opțiuni oamenilor, prin faptul că oamenii sunt mai înstrăinați în societate. Din păcate însă, izolarea socială nu ajută la dezvoltarea unei gândiri critice. Teoretic, oamenii au mai multă „libertate de alegere”, dar practic, aceasta se manifestă de obicei printr-o încercare de adaptare la neputință. Într-o astfel de lume, orice încercare de a depăși media și mediocritatea este privită cu suspiciune, sau chiar cu ostilitate. Cei care încearcă să-și controleze propriile vieți, dincolo de presiunile societății, sunt considerați maniaci sau nebuni!

Corectitudinea Politică și Noua Societate

Corectitudinea politică, după cum îi spune și numele, are o influență foarte mare în viața socială și politică! Câinii de pază ai CP sunt în primul rând, tot felul de asociații și ONG-uri care se erijeaza în reprezentanții diverselor categorii sociale: comunități etnice, homosexuali, oameni cu diferite probleme comune etc. Nu întâmplător, abundența acestor ONG-uri, coincide cu încrederea tot mai mică a oamenilor în politicienii care îi reprezintă în mod democratic. Din păcate, sunt destui care, deși critică activitatea acestor organizații agresive, fac totuși greșeala să le considere implicit drept reprezentanți ai celor pe care pretind că-i reprezintă, fie că e vorba de țigani, homosexuali, invalizi, bolnavi de SIDA, „societatea civilă”, revoluționari etc. În realitate, membrii acestor asociații nu se reprezintă decât pe ei înșiși, în ciuda pretențiilor lor că nu ar fi așa! Iar în Europa, cel puțin, aceste ONG-uri reprezintă mâna invizibilă care le dă bani: Uniunea Europeană, care vrea să distrugă sentimentele naționale; morala tradițională; cultura europeană – pentru a impune, cu forța, corectitudinea politică!

CONCLUZIE

Această așa-zisă “luptă împotriva discriminării” nu reprezintă decât un pretext pentru a le închide gura și a-i pune la stâlpul infamiei pe cei care îndrăznesc să exprime opinii proprii, neconforme cu dogma oficială! Corectitudinea politică este ideologia prin care UE vrea să distrugă libertatea de exprimare și libertatea conștiinței în Europa!

Partajează cu încredere

Lasă un răspuns