Ultima bătălie a secolului XXI pentru supremație: Cucerirea spațiului cosmic

În momentul de față, nici o țară din lume, inclusiv dintre cele mai avansate economic și militar nu posedă o strategie militară spațială clară pe termen îndelungat.

Această chestiune a fost analizată de către John M. Collins, autorul unui studiu extrem de important, dar în egală măsură necunoscut, care analizează sistemul Terra-Luna din perspectivă militară.

Trebuie menționat faptul că acest studiu a fost transpus într-o carte intitulată “Military Space Forces: The Next 50 Years” (Forțele militare ale spațiului: următorii 50 de ani) care a fost autorizată chiar de Congresul SUA.

Collins își dezvoltă sistemul său plecând de la ideile geopoliticianului Halford J. Mackinder (1861-1947), care a emis la începutul secolului XX teoria potrivit căreia Europa Central-Estică și Rusia constituiau “Vatra” puterii mondiale; iar Africa și restul Europei reprezentau “Lumea Insulară”.

Plecând de la aceste considerente, Mackinder a emis următoarea regulă care a avut un ecou deosebit la momentul respectiv:

· Cine stăpânește Europa de Est, stăpânește Vatra.

· Cine stăpânește Vatra, domnește peste Lumea Insulară.

· Cine stăpânește Lumea Insulară, domnește peste Lume.

După scurgerea unui secol, teoria lui Mackinder a căzut în desuetitudine, concomitant cu realitatea că puterea aeriană și puterea spațială actuală nu mai corespund ipotezelor geopolitice ale începutului sec. XX.

Collins, în studiul său, trasează o dramatică analogie cu ideile lui Mackinder. Astfel, după explicațiile sale, “spațiul circumterestru încapsulează Pământul (Terra) până la o altitudine de circa 50.000 mile (80.465 km), iar acest fapt, sugerează el, va fi cheia dominației militare pe la jumătatea sec. XXI, deoarece:

· Cine stăpânește spațiul circumterestru, domnește peste Pământ.

· Cine stăpânește Luna, domnește peste spațiul circumterestru.

· Cine stăpânește L4 și L5, domnește peste sistemul Terra-Luna.

L4 și L5 reprezintă punctele de librație lunare, adică locurile din spațiu unde atracția gravitațională a Lunii și a Pământului sunt perfect egale. În teoria lui Collins, bazele militare amplasate acolo, ar putea rămâne pe poziție timp foarte îndelungat, fără a avea nevoie de mult carburant.

Actualmente, această teorie suscită neîncredere și iscă discuții de factură sci-fi, dar, atâta vreme cât aceste idei sunt deja elaborate, nu trebuie să ne mire prea mult faptul că într-o bună zi ele vor fi puse în practică într-un mod care ni se va părea destul de firesc.

Sursa: Război și anti-război – Alvin Toffler

 

Partajează cu încredere

Lasă un răspuns