Articole

Concepția transumanistă despre corpul uman (2)

Concepția transumanistă despre corpul uman

Concepția transumanistă despre corpul uman

Ce este un corp? Cu această întrebare, Chomsky, în New Horizons in the Study of Language and Mind, susține că se știe mai mult despre natura minții decât despre natura corpului.

Opinia sa asupra corpului viu sugerează că există un decalaj în privința modului în care îl tratăm, pe de-o parte și investigarea complexității sale, pe de altă parte.

Perspectiva lui Chomsky pare a fi subestimată de transumaniști, a căror cercetare se bazează pe două direcții de studiu:
– ingineria genetică și
– inteligența artificială.

Ingineria genetică

În acest context, ingineria genetică reunește un domeniu de cercetare legat de modificări și intervenții efectuate asupra ființelor vii, exemplu în acest sens fiind tehnicile de modificare a ADN-ului și clonarea (printre altele).

Astfel de intervenții au, de asemenea, sprijinul tehnicilor de calcul dezvoltate, care se regăsesc în sfera inteligenței artificiale. Din această perspectivă, ingineria genetică este definită ca “[…] manipulare artificială, modificare.”

La baza practicilor ingineriei genetice, încă predomină, așa cum subliniază Le Breton (2008, p. 16), un discurs tehnico-științific mecanicist. Acesta consideră corpul ca un set de părți mecanice, care pot fi dezmembrate și rearanjate în diferite scopuri. Din perspectiva mecanicistă, corpul uman devine un obiect de manipulare.

Tehnicile care vizează relocarea părților corpului, fără nici o justificare terapeutică, pot fi considerate ca încercări de adaptare a persoanei la mediul emergent al celei de-a patra revoluții industriale (Le Breton, 2008, p. 30).

Tehnicizarea corpului organic ar fi, o consecință a tehnicizării mediului, care ar necesita adaptare, corespondență și reciprocitate cu nișa căreia îi aparține persoana.

Dependența umană de noile tehnologii, așa cum subliniază Le Breton (2008), ar fi factorul motor pentru banalizarea simbolică a corpului. Această banalizare stabilește, în opinia noastră, o primă etapă de transumanizare a speciei, făcând relația om-mediu, una mediată de tehnologii.

După cum subliniază Le Breton (2008, p. 20):

“Relația cu lumea este o relație prin intermediul corpului. Cu siguranță, în societatea noastră occidentală, astăzi mai mult decât oricând, oamenii își folosesc atât de puțin corpul, mobilitatea și rezistența. Consumul nervos (stresul) a înlocuit consumul fizic. Resursele musculare sunt folosite tot mai puțin, cu excepția cluburilor de sănătate, iar energia inepuizabilă furnizată de mașini ocupă acest loc.”

Urmărind ideile lui Le Breton, înțelegem că printre criteriile relevante care ghidează proiectul Transumanist, se află o reconsiderare a rolului social al corpului. Dacă în trecut corpul a fost principalul mediu al activității umane, acesta devine acum un accesoriu secundar pentru desfășurarea activităților zilnice, dar totuși necesar pentru prezentarea presupusei identități a persoanei, în dorința sa de a fi în mediu căruia îi aparține.

În acest caz, după cum afirmă Le Breton (2008, p. 23):

“Medicina nu mai este preocupată doar de îngrijire, ci intervine pentru a domina viața, pentru a controla datele genetice; pentru a deveni o instanță normativă, o bioputere (Foucault), o formă științifică și crudă de enunțare a destinului […]”.

El subliniază, de asemenea, că ideologia supremației sănătății “perfecte”, a corpului “perfect” și a aspectului “perfect”, induce progrese biotehnologice pentru a dizolva limitele persoanei.

În circumstanțele actuale, oamenii par să se confrunte cu una dintre etapele transumanizării prin utilizarea, așa cum a remarcat Le Breton (2008, p. 63), protezelor tehnice care sunt în prezent necesare pentru mulți indivizi:

Medicamentele psihotrope

Medicamentele psihotrope sunt prescrise ca ajutoare pentru existență, modulând unghiul de abordare a vieții de zi cu zi, pentru ob’inerea autocontrolului în fața turbulențelor lumii. Acest lucru contribuie însă la “cyborg-izarea” individului, la eliminarea granițelor între ceea ce depinde de noi ca și comportament, și ceea ce depinde de o tehnică externă.

Voința individului, se limitează la alegerea substanței de utilizat (având în vedere efectul pe care dorește să îl producă sau efectele secundare pe care dorește să le evite). Astfel, nu există câștig în autonomia individului, deoarece efectele produse de medicamentul ales au fost determinate anterior de o industrie influentă din punct de vedere economic și social, inclusiv prin crearea tendințelor comportamentale.

Persoana este puternic influențată să acționeze în conformitate cu un anumit comportament pentru a obține avantaje individuale care prioritizează întotdeauna realizarea celor mai bune rezultate posibile (Le Breton, 2008, p. 63).

În acest scenariu de nemulțumire față de corp, ingineria genetică apare ca un instrument eficient pentru dezvoltarea proiectului transumanist în căutarea unor presupuse îmbunătățiri cognitive și fizice, generând iluzia superinteligenței.

Înțelegem că utilizarea resurselor transumaniste, fără considerații etice despre posibilele lor consecințe, ar putea deveni un instrument puternic pentru standardizarea corpului uman în conformitate cu idealurile mecaniciste, facilitând dialogul știință-industrie, reducând însă diversitatea fertilă a vieții.

Tehnici de îmbunătățire corporală

De exemplu, un pas important în presupusele tehnici de îmbunătățire corporală este implementat în industria fertilizării in vitro. Oferind detalii despre caracteristicile ovulului și spermei donatorilor (în ceea ce privește manifestarea genotipică și fenotipică), aceste servicii ignoră uneori că:

Genomul uman reprezintă o informație evolutivă, infinit de complexă, în care zeci de gene interacționează. Nu este repertoriul unei fatalități, ci un set de virtualități care se exprimă diferit, în funcție de mediul social, cultural sau ecologic al individului (Le Breton, 2008, p. 105).

După cum sugerează Le Breton, în spatele politicii de satisfacție garantată a consumatorului, se ascunde subtil o ideologie genetică, care transformă corpul uman într-o marfă guvernată de idealuri eugenice pătrunse de argumentul sănătății perfecte și al aspectului perfect sau al dorinței de a evita îmbătrânirea viitoare și fizică și socială, suferinţa, etc.

Noțiunea transumanistă a unui corp uman planificat și modificat (considerat ca un pachet de informații genetice), lasă puțin loc pentru considerarea unei persoane care poartă o identitate care nu este reductibilă la datele sale genetice. În acest context, în ceea ce privește manipularea informațiilor genetice, Le Breton (2008, p. 101) afirmă că:

“[…] echivalează nivelurile existenței, golește lucrurile de propria lor substanță, de valoarea lor și de sensul lor pentru a le face comparabile. Impune complexității infinite a lumii un model unic de comparație, care permite plasarea unor realități diferite pe același nivel.”

Pe scurt, pe lângă conceperea corpului uman (prin inginerie genetică) ca un pachet de informații genomice care trebuie manipulate, viziunea mecanicistă care stă la baza proiectului Transumanist nu se limitează doar la domeniul de aplicare al manipulării corpului.

“Îmbunătățire morală”

Ea se răspândește și în universul social și moral, prin noțiunea de “îmbunătățire morală”. Există un discurs intens din partea susținătorilor acestui proiect cu privire la progresele în biotehnologie, în parteneriat cu inteligența artificială. Acest discurs a estompat multe dintre consecințele etice în tratarea corpului ca obiect mecanic instrumental.

Înțelegem că propagarea idealului transumanist cu privire la posibilitatea unei presupuse îmbunătățiri radicale a ființelor umane (cu prevenirea îmbătrânirii și dispariția suferinței) prin îmbunătățirea morală, ignoră factorii inerenți sistemelor complexe de viață în care corpul viu (nu numai uman) este inserat, ducând la un ideal de perfecțiune de neatins.

Noțiunea de îmbunătățire morală poate fi ilustrată, conform lui Liao și Roache (2011), folosind exemplul schimbărilor stărilor emoționale prin consumul de droguri. Potrivit acestora, îmbunătățirea emoțională ar avea ca rezultat atitudini morale care pot fi caracterizate ca adecvate / dezirabile. Modificarea emoțiilor prin utilizarea drogurilor este cunoscută sub numele de îmbunătățirea stării de spirit.

Există o serie de întrebări pe care nu le putem pierde din vedere în fața discursului simplist de îmbunătățire emoțională / morală prin ingestia de droguri.

Deși în cazuri extreme, care implică o conduită extrem de agresivă și violentă, de exemplu, consumul de droguri (care modifică comportamentul sau stările emoționale ale persoanei) poate fi justificat, ar fi de dorit să se efectueze o analiză critică a prescripției nediscriminatorii a medicamentelor pentru îmbunătățirea nivelului emoțional. Cum ar fi relațiile dintre ființele umane?

În plus față de analiza critică, relevantă pentru exemplul îmbunătățirii morale / emoționale, însăși noțiunea de îmbunătățire ar trebui pusă la îndoială: pe cine ar viza?

Analiza critică

Ar fi direcționat către relații auto-organizate, construite colectiv (cu o atitudine intenționată de a schimba obiceiurile sociale nedorite / dăunătoare sau inacceptabile din punct de vedere moral), sau către o noțiune individualistă de îmbunătățire în conformitate cu perspectiva creatorilor de tehnologii care exprimă o viziune limitată asupra lumii cu privire la modurile de a fi și de a trăi?

Dincolo de analiza critică a noțiunii de „îmbunătățire morală”, trebuie ridicate întrebări referitoare la identitățile personale și colective care ies din transformarea genetică a individului în transuman (sau, așa cum sugerează transumanistii, prin transformarea de la uman la post-uman).

Se pare că resursele de inginerie genetică în proiectul transumanist de modificare a naturii umane, cu implicații morale sunt încă puțin discutate în sfera științifică și filozofică.

Pentru a încheia provizoriu această reflecție, luăm în considerare implicațiile proiectului transumanist pentru identitatea personală pe baza ipotezelor teoriei complexității, indicând rolul întâmplării în dezvoltarea unui posibil viitor sumbru odată cu dezvoltarea corpului transuman.

Autori: Renata Silva Souza, Edna Alves de Souza, Maria Eunice Quilici Gonzalez, Tatiane Pereira da Silva (Unesp -Faculdade de Filosofia e Ciências – Câmpus de Marília)

Sursa: revistas.dwwe.com.br

(va urma)

Lasă un răspuns