Articole

Rand Corporation: Think Tank-ul care controlează America

Rand Corporation: Think Tank-ul care controlează America

Rand Corporation: Think Tank-ul care controlează America

Dacă credeți că Internetul a apărut din Silicon Valley, că NASA a planificat zborul primului satelit care a orbitat Pământul sau că IBM a creat computerul modern – mai gândiți-vă. Fiecare dintre aceste descoperiri a fost concepută la RAND, un grup de reflecție (think tank) semi-secret din Santa Monica, California.

Rand s-a ridicat din cenușa celui de-al doilea război mondial. După ce a asistat la succesul Proiectului Manhattan (proiectul de 2 miliarde de dolari care a creat prima bombă atomică), un general de cinci stele al forțelor aeriene, pe nume Henry Arnold (în foto), a concluzionat că America avea nevoie de o echipă de minți strălucite, pentru a menține avansul tehnologic al țării în fața restului lumii.

În 1946, a adunat un mic grup de oameni de știință și cu 10 milioane de dolari finanțare a înființat RAND (care înseamnă Cercetare și Dezvoltare – Research ANd Development)). El a convins chiar și un prieten de familie, (magnatul din industria aeronautică) Donald Douglas, să găzduiască proiectul la fabrica sa din Santa Monica.

Ascensiunea RAND

După câteva luni, RAND a atras atenția academicienilor, politicienilor și strategilor militari deopotrivă, prin publicarea unui studiu științific, numit „Proiectarea unei stații spațiale orbitale în jurul globului”.

La acea vreme, știința rachetelor era încă la început, așa că apelul lui RAND pentru o stație spațială orbitală a fost revoluționar. Grupul de reflecție a specificat tipul de combustibil de care ar avea nevoie stația spațială și cât de repede ar putea fi construită. Mai mult, a subliniat modul în care stația ar putea furniza informații despre vreme, comunicarea la distanță și, cel mai important, intimidarea rivalilor din străinătate.

În acest context, armata s-a apropiat de RAND și i-a acceptat ca parteneri. Prin relațiile generalului Arnold, Forțele Aeriene au devenit rapid principalul contractor al grupului de reflecție. RAND le-a oferit consultanță în legătură cu orice, de la turbine cu elice până la apărarea antirachetă.

În scurt timp, organizația (RAND) a primit atât de multe contracte, încât a trebuit să angajeze sute de cercetători pentru a ține pasul. În reclamele de recrutare, RAND s-a lăudat cu genealogia sa intelectuală, urmărind o linie directă de la Isaac Newton, la președintele său, Frank Collbohm. Indiferent dacă această afirmație era adevărată sau nu, institutul și-a asigurat o reputație ca fiind locul în care se imaginează noi modalități de a duce războaie și de a ține la distanță inamicii.

În anii 1960, rivalii americanilor erau vigilenți. Ziarul sovietic Pravda scria despre RAND ca fiind „academia științei, a morții și a distrugerii”.

Jocuri de război

Sovieticii aveau motive întemeiate să se îngrijoreze de RAND. În 1957, Forțele Aeriene au angajat grupul de reflecție pentru a crea sateliți spion. În decurs de doi ani, a dezvoltat CORONA – un sistem sub acoperire care avea ca scop trimiterea sateliților purtători de camere pe orbită. În timp ce ideea era genială, designul era defect. Au fost necesare 13 încercări eșuate până când sistemul a devenit funcțional, în 1959.

Rezultatele au fost spectaculoase. Sateliții CORONA au captat zeci de mii de imagini despre Uniunea Sovietică. Erau mai multe imagini decât cele furnizate de avioanele spion în ultimii patru ani, la un loc.

În deceniul următor, CORONA a devenit coloana vertebrală a informațiilor americane despre Uniunea Sovietică. Cercetătorii militari americani au urmărit trupele rusești mărșăluind de-a lungul frontierei cu China și au spionat orașe pe care nu le mai văzuseră niciodată. Puteau chiar să numere fructele din livezile sovietice și să le analizeze recoltele.

Până la începutul anilor 1960, RAND a devenit un element cheie al politicii SUA. Grupul de reflecție devenise centrul strategiei nucleare a națiunii.
Un geniu RAND de mare profil, John Williams, a dezvoltat teoria jocurilor pentru a prezice modul în care ar putea acționa Uniunea Sovietică în timpul unui conflict militar.

Pericolul nuclear

Un alt geniu, matematicianul Albert Wohlstetter, a venit cu un concept, care a salvat lumea de conflagrația nucleară de mai multe ori. Ideea impunea o serie de puncte de control pentru bombardierele înarmate cu arme nucleare. Dacă un pilot de bombardier nu primea confirmarea de la un punct de control, el abandona misiunea și întorcea avionul. În 1979, o greșeală a unui operator de telefonie a dus la transmiterea informației că Statele Unite se află sub atacul nuclear al Moscovei. Zece avioane din trei baze separate au decolat înarmate cu rachete nucleare. În cele din urmă, datorită sistemului de siguranță al lui Wohlstetter, nici un avion nu a lansat armele.

De-a lungul anilor, sfera de influență a RAND a devenit mai vizibilă. În anii 1960, secretarul apărării Robert McNamara a angajat zeci de tineri cercetători (supranumiți „Whiz Kids”), pentru a reorganiza Pentagonul.

Dar poate că lucrul care a consolidat reputația RAND în imaginația publicului a fost lansarea filmului lui Stanley Kubrick (Dr. Strangelove sau: Cum am învățat să nu mă mai îngrijorez și să iubesc bomba), în 1964. Personajul principal al filmului, un om de știință nazist, a fost modelat după excentricul angajat al RAND, Herman Kahn.

Strateg militar, Kahn a susținut faimoasa idee că America ar putea supraviețui unui conflict total cu Uniunea Sovietică, dacă oamenii se refugiază în adăposturi și raționalizează mâncarea. Deși radiațiile ar provoca mutații genetice, Kahn a insistat că poporul american va rezista.

Scenariile apocaliptice ale lui Kahn nu s-au încheiat aici. De asemenea, el a imaginat Doomsday, un dispozitiv care ar putea distruge toată viața de pe Pământ (pe care Kubrick a folosit-o în Dr. Strangelove). De fapt, Kubrick a împrumutat atât de multe din spusele și ideile lui Kahn încât omul de știință a început să ceară drepturi de autor.

World Wide Web

În timp ce RAND a jucat un rol major pentru menținerea Americii în siguranță împotriva atacurilor militare și a catastrofelor nucleare, grupul de reflecție și-a lăsat amprenta și în industria comunicațiilor.

RAND este direct responsabil pentru comutarea pachetelor de date, tehnologia care a făcut posibil internetul. Totul a început în anii 1960, când armata le-a cerut cercetătorilor RAND să rezolve o întrebare ipotetică: dacă Uniunea Sovietică ar distruge toate sistemele noastre de comunicații cu o bombă nucleară, cum am putea transmite informațiile necesare pentru a relua lupta?

Un tânăr inginer pe nume Paul Baran a oferit o soluție elegantă prin compararea firelor de telefon ale națiunii americane, cu sistemul nervos central al omului. Baran a propus trimiterea mesajelor prin linii telefonice și schimbarea cuvintelor în numere pentru a evita zgomotul și distorsiunea. Baran a decis, de asemenea, că orice conținut transmis este împărțit în „pachete” de date. Ca urmare, mesajele sunt separate în timpul transmiterii și apoi se reconfigurează automat după ce au ajuns la destinație. Un lucru și mai important: dacă comunicațiile directe ar fi distruse, pachetele s-ar putea redirecționa prin linii telefonice oriunde în lume.

Baran a încercat să convingă AT&T să instaleze sistemul, dar gigantul telefonic a refuzat să creeze ceva care ar putea deveni cel mai puternic concurent al său.

În schimb, crearea unui sistem mondial de comutare a pachetelor a fost lăsată la latitudinea Pentagonului, care a conceput ARPANET, predecesorul internetului.

Alegeri sănătoase

În anii 1960, RAND și-a extins liniile de investigație în domeniul educației, reformei asistenței sociale și justiției penale. În momentul în care Richard Nixon a preluat funcția în 1969, grupul de reflecție era o sursă stabilită și independentă pentru cercetarea politicii sociale. Deci, când problema asigurărilor medicale a stârnit o mare dezbatere națională, Nixon a folosit RAND pentru furnizarea de soluții.

La acea vreme, existau puține date despre eficacitatea asistenței medicale gratuite față de planurile de acoperire cu coplata și deductibile. În mod expres, Nixon a dorit să știe dacă asistența medicală gratuită i-a făcut pe oameni mai sănătoși. Pentru a găsi răspunsul, Divizia de Sănătate a RAND a petrecut 10 ani acționând ca o companie de asigurări pentru mai mult de 5.000 de persoane din toată țara.

În cele din urmă, cercetările RAND au constatat că persoanele care plăteau pentru îngrijirea sănătății erau la fel de sănătoase ca și persoanele care le primeau gratuit. Cu asistență medicală gratuită, oamenii participau la examinări medicale regulate, dar celelalte obiceiuri ale lor (exerciții fizice, dietă, fumat) erau mai grave.

Gândind spre viitor

Asistența medicală a fost doar începutul expansiunii RAND în științele sociale. Deși 50 la sută din bugetul actual de 223 milioane de dolari al RAND provine din finanțare federală, o mare parte din acestea se îndreaptă spre munca civilă. În prezent, grupul de lucru are aproape 1.000 de cercetători, care își petrec timpul analizând totul: de la energie regenerabilă și obezitate, până la uragane și conflictul israeliano-palestinian.

Globalizarea a deschis oportunitățile organizației. În plus față de cele cinci centre care se ocupă de probleme de politică socială și economică, precum și de cele cinci centre care se concentrează pe afaceri internaționale, RAND are o organizație afiliată în Europa și o voce proeminentă în politica Orientului Mijlociu.

În special, RAND Qatar Policy Institute lucrează la reconfigurarea întregului sistem educațional al emiratului.

Desigur, RAND nu și-a abandonat serviciile pentru care a fost înființată. Organizația promovează trei centre de cercetare și dezvoltare (finanțate din bugetul federal), care se concentrează pe securitatea națională. La urma urmei, RAND a stabilit disciplina studierii terorismului în anii 1970, cu mult înainte ca Organizația Națiunilor Unite să aibă chiar o definiție de lucru pentru acest cuvânt.

Astăzi, baza de date și cronologia terorismului (aparținând RAND), care a catalogat toate actele de terorism din 1968 până în prezent, a devenit un instrument de neprețuit pentru militari și guvern.

Cine a făcut parte din RAND

John Nash

RAND a fost patria teoriei jocurilor în anii 1950 și 1960, iar printre cei mai proeminenți jucători ai săi s-a numărat John Nash – subiectul sufletesc al cărții și filmului O minte frumoasă . Nash a venit cu ceea ce se numește acum echilibrul Nash, care este folosit pentru a determina stabilitatea concurenței.

Thomas Schelling 

Schelling a fost un economist care a venit la RAND la scurt timp după plecarea lui Nash. El a propus o teorie a jocului care a creat o anumită viziune asupra agresiunii și contra-agresiunii, care a avut o influență puternică în timpul războiului din Vietnam.

Kenneth Arrow 

Unul dintre cei mai influenți angajați RAND, Arrow a susținut că lăcomia este bună și că ceea ce el a numit „suveranitate a consumatorilor” ar trebui să conducă societatea. Unii au criticat Teorema lui Arrow pentru că oferă fundamentul teoretic pentru frenezia pieței libere din ultimii 30 de ani, inclusiv actuala criză a pieței imobiliare.

Albert Wohlstetter 

Cel mai proeminent membru al așa-numitului club al băieților nucleari din RAND. Un matematician teoretic strălucit și un strateg nuclear de neegalat, a lucrat la RAND din 1951 până la moartea sa 46 de ani mai târziu.

A inițiat doctrina nucleară a celui de-al doilea atac (asigurați-vă că aveți suficiente nucleare de rezervă pentru a distruge orice atacator) și principiul Fail Safe (sistem de siguranță).

Daniel Ellsberg 

Un geniu matematic, un gânditor strategic și un pacifist convins. Dezgustat de minciunile oficiale privind implicarea Americii în Asia de Sud-Est, el a dezvăluit Documentele Pentagonului, care au pus în mișcare sfârșitul războiului din Vietnam.

Traducere dupa articolul lui Alex Abella din revista mentalfloss

Alex Abella este autorul cărții Soldiers of Reason: The RAND Corporation and the Rise of the American Empire (Harcourt, 2008).

Lasă un răspuns